Gata...

Ma doare capul. Cumplit ma doare. 

Si nu stiu de ce...Oare pentru ca am baut afinata cu cana pana la 5 dimineata?

Nu cred ca asta e motivul..Presiunea atmosferica e de vina, ploaia si vreun pui de sinuzita netratata..

Luni am sustinut proba scrisa e examenului de licenta. Marti, pe cea practica si miercuri, prezentarea power point. Nu-mi amintesc sa ma fi dus in viata asta  la vreun examen atat de nepregatita.

Praf. Si cu toate astea, rezultatul a fost satisfacator. Si cred ca reflecta cu adevarat pregatirea mea.

Slabiciunile si nesiguranta ne fac sa cautam in permanenta confirmarea ca suntem buni.
Confirmarea altora. Printr-o nota, printr-un compliment, printr-un like pe Facebook..
Dar de ce sa ne dorim asta?

9.37 a fost nota mea finala..vroiam 10. Si n-am luat 10..
Dar daca as fi luat, ma ajuta cu ceva?
Exceptand faptul ca-mi hranea ego-ul si asa supraponderal, nu ma ajuta la nimic.
Asteptam CONFIRMAREA ca sunt de nota 10. Nu sunt. Stiu ca nu sunt. Si nu am nicio problema cu asta.

Programasem o iesire cu fetele dupa examen. Dar am fost atat de obosite, fericite, dezgustate, insetate, flamande si licentiate, incat la ora 9 si jumatate seara, atunci cand s-a terminat examenul, am plecat fiecare in treaba ei.
Ne-am promis una alteia ca ne imbatam crunt cu prima ocazie..

Si eu am zis sa ma tin de promisiune..motiv pentru care m-am hidratat cu niste afinata. Cateva cani.
Inca nu mi-am revenit. Dar am timp toata ziua..

In pijamale, fara machiaj, pe jos..pe covor..intr-o casa fabuloasa..cu o priveliste minunata..

..mi-a intins paharul de vin pe jumatate gol..sau pe jumatate plin, depinde cum privesti..si mi-a zis asa..

Bea..
Cand ai de gand sa incepi sa traiesti, Cristina? Pentru tine, nu pentru altii..crezi ca lor le pasa..ei cred ca tie iti pasa..o mare minciuna..mascata de nevoia permanenta si arzatoare de a primi un ok tacit ca esti acceptat de societate..presiunile sunt atat de mari si vin din toate partile, incat ai doar doua variante..te supui si te prefaci in continuare, sau te rupi, traiesti cum iti place si-ti asumi asta..daca nu-ti place vinul, am si afinata..

...da-mi afinata..e mai dulce..

Discutia a fost mult mai lunga, mai profunda, mai taioasa..

Exista oameni care apar in viata noastra..nu stim cat raman langa noi..si care isi lasa amprenta atat de adanc..iti scriu direct in suflet din experienta lor..daca ai noroc si trecerea timpului nu te erodeaza decat fizic, atunci poti oricand sa citesti ceea ce ei au lasat scris acolo..sa citesti si sa-ti amintesti momente frumoase..in care ai fost TU..fara machiaj, in pijamale, pe jos, pe covor...intr-o casa fabuloasa...cu o priveliste minunata..


Fiti VOI. Nu va fie teama..

Pe curand!

Platon stie.

(...)Fiecare din noi este o jumătate de om despărţită de întregul ei, cum ai tăia 

o plătică, făcând două dintr-una; şi fiecare jumătate îşi caută necontenit frântura 

ruptă din el însuşi. Acei dintre bărbaţi care sunt frântură din fiinţa ambigenă, 

numită odinioară androgin, iubesc femeile; din această categorie de oameni 

provin cele mai multe cazuri de adulter. La fel cu  femeile iubitoare de bărbaţi  şi 

cu cele adultere: ele îşi trag fiinţa din aceeaşi categorie...(...)

(...)Aşadar, când întâmplarea scoate cuiva în cale propria sa jumătate — fie 

că-i în joc un iubitor de copii, fie că-i oricare altul — atunci ca prin farmec el 

este fulgerat de-o simpatie, de-o afinitate, de-o dragoste... care-i face, ca să spun 

aşa, incapabili să se mai despartă unul de altul, nici măcar o clipă! Ei trăiesc 

apoi viaţa împreună... dar, dacă i-ai întreba, nu  ţi-ar putea spune ce aşteaptă

fiecare pentru sine, unul de la altul. Nimeni n-are impresia că legătura plăcerilor 

amoroase este ceea ce-i împinge să se bucure cu o adevărată patimă la 

apropierea unuia de celălalt. Dimpotrivă, e vădit că altceva urmăreşte sufletul 

lor; ceva care-i incapabil s-o mărturisească, ceva care se ghiceşte numai, sau se 

întrevede...

Banchetul, Platon.

M-am trezit la 7. M-a trezit vantul..

Parca auzeam prin suieratul aspru...Cristiiinaaaaaa, trezeste-te si apuca-te de invataaaat..maine daaai liiceentaaaa...

Si m-am trezit. Am mai motait putin, apoi am sarit in papucii mei de casa roz, mi-am aruncat pe mine halatul de baie, evident, tot roz..Si dupa ritualul de dimineata pe care fiecare il avem, am observat 3 fire in plus in zona sprancenelor. Cu iuteala, am apucat penseta si le-am executat in stil mafiot..

Dar vai! Ce surpriza! Si penseta e tot roz..

Mai demult aveam nevoie de un program de statistica si nu-l gaseam nicicum. Am un prieten la Bucuresti destept foc in ale calculatoarelor. Si dupa ce i-am facut capul toaca si m-am plans juma' de zi ca nu am, ca imi trebuie, ca ce ma fac cu viata mea, printr-o magie, de la el de acasa, de la calculatorul lui, a intrat in al meu si mi-a instalat mult doritul program, in timp ce eu mancam biscuiti cu cereale la mine in bucatarie. Si dupa aceea mi-a scris..Frateeee, cum sa ai Windows roz?! In laptopul tau totul e roz..Banuiesc ca si laptopul in sine are aceeasi culoare..

E alb. (N-am gasit pe roz..)

Si in dimineata asta mi-am dat seama ca am o problema. Adica INCA o problema.

Mint.

Ma mint.

Intr-o discutie, aseara, cu acelasi ciudat care m-a impachetat in 3 propozitii acum cateva seri, mi-a zis asa.."Vreau sa te stiu multumita, Cristina. Multumita si fericita..."

Pai zic..sunt multumita si fericita!

Nu esti. 

Ba sunt.

Ba nu esti.

Ba chiar sunt.

Minti.

Ma disperi. Lasa-ma-n pace!

M-am calmat dupa cateva secunde si l-am intrebat de ce crede/spune ca nu-s fericita? Se vede pe mine?

Eu fac glume tot timpul, de multe ori si cand nu e cazul..nu prea ma iau in serios, sunt destul de superficiala, nu ma stresez aiurea si la mine totul e ROZ.

Oops...

Iata si motivul pentru care toate chestiile sau aproape toate chestiile pe care mi le cumpar sunt roz.

Nu ma refer la haine sau incaltaminte aici..nici varsta, nici jobul, nici nimic altceva nu-mi mai permit sa fiu atat de excentrica. Si nici nu-mi doresc..

Deci nu e o chestiune de gust..Daca as adora culoarea asta, acest lucru s-ar reflecta automat in vestimentatie. Dar nu se intampla asta...

Asociez automat cu foarte cunoscuta expresie "viata e roz"..si tot ce are culoarea asta ar trebui, cel putin teoretic, sa-mi asigure confortul psihic si sa intareasca credinta ca totul e ok..

Facand o analiza scurta, imi pot da seama cu usurinta ce-mi lipseste..

Si cum vantul m-a trezit constiincios, la fel cum mama ma trezeste aproape in fiecare dimineata, dupa ce mi-am facut o cafea asa cum numai eu stiu sa fac, m-am trantit in pat..fara papuci, in halat si-n pijamale..nu cred ca mai are sens sa spun ce culoare au acestea din urma..

Si n-am chef sa citesc pentru licenta. Pentru ca stiu ca trebuie..

Mi-am aruncat ochii pe o carte..se numeste Banchetul..a scris-o Platon.

Am mai citit-o o data..acum doar ma delectam..

Paragrafele de mai sus au venit ca un dus rece..

Mint. Ma mint. 

Nici un lucru, indiferent de culoarea lui, n-o sa poata vreodata sa inlocuiasca ceea ce consider eu ca-mi lipseste...si n-am inteles iubirea decat la modul egoist. EU vreau pentru ca MIE imi trebuie pentru ca EU sa fiu fericita..

Un Ego de rahat care nu mai e constient de imensa bucurie si de satisfactia pe care o ai cand CELALALT e fericit ca urmare a actiunilor tale...De asta nu gasesc ce caut..o data pentru ca nu stiu exact ce caut si in subsidiar, pentru ca nu vreau sa mai ofer nimic din mine. De teama sa nu raman iar rupta in bucati..

O teama prosteasca peste care trebuie sa trec. 

In medicina spunem ca primul pas spre vindecare este constientizarea faptului ca esti bolnav.

Am facut primul pas spre vindecare..daca ma tin de tratament, maladia va disparea ca si cum n-a existat vreodata..nu am niciun dubiu legat de asta!

Ma apuc de citit pentru licenta. Pentru ca trebuie.

Pe curand! :)

Back.

A venit, a venit toamna..acopera-mi inima cu ceva..

Tare dezgolita m-am simtit azi dimineata..sufla un vant rece si neprietenos ce si-a facut loc pe sub sacoul meu negru si sobru, cu sigla Libra Internet Bank atarnata in piept, pe partea stanga..in dreptul inimii..

Ca o medalie mica si rotunda, medalie obtinuta cu sudoarea fruntii si tocirea flecurilor..

N-am mai scris. N-am mai vrut.

Este fabulos cate lucruri ni se intampla.

N-o sa mai scriu despre mine, ci o sa scriu despre NOI. 

E mult mai usor cand faci parte din ceva..e mult mai linistitor cand stii ca mai sunt si altii care gresesc ca tine, rad ca tine, muncesc ca tine, iubesc ca tine..

Desi nu ne place neaparat, spiritul de turma se afla in fiecare dintre noi. Putini sunt cei care se diferentiaza clar si drastic de marea majoritate. Ce e cu adevarat ciudat, este ca, pe cat de mult ne dorim sa iesim in evidenta ca si entitati fantastice si mirobolante, pe atat de confortabil ne e sa ne comparam cu altii..mai ales cand o dam in bara. Pe principiul "no lasa draga, ca si aia au facut la fel...suntem oameni si suntem supusi greselii"..Sanchi..ce sa-ti povestesc! 

Am iesit alaltaseara in oras cu un barbat. Dupa cateva minute, m-am trezit ca-i spun in fata.."Auzi, esti un ciudat.."

A zambit. 

Eu ma machiez de multi ani. Am considerat intotdeauna ca e normal si firesc, femeie fiind, sa nu arat ca prietenul meu..ar trebui sa existe o vaga diferenta macar..

"De ce te machiezi?" m-a intrebat ciudatul..

"Esti atat de nesigura pe tine incat ai nevoie de machiaj?"

"La ce esti cu adevarat buna, Cristina?"

"Ti-ar placea ca eu sa te plac?"

"Ce e iubirea pentru tine?"

Cred ca acestea au fost cele mai grele intrebari la care a trebuit sa raspund vreodata.

Dar am raspuns..copilaresc si stangaci..dar am raspuns...

Ma machiez pentru ca n-am trasaturi deosebite..sunt stearsa fara ruj si rimel..

...dar ai o personalitate ca un curcubeu, mi-a spus..nu ai nevoie de ruj..

Da, mi-ar placea sa ma placi..cu totii vrem sa fim placuti in societate..

...si daca nu te plac, vei fi afectata? Sunt atatia altii care te plac..

Iubirea este pentru mine..este..cum sa spun..

...daca nu stii ce cauti, cum crezi ca vei gasi?

Cred ca sunt cu adevarat buna la..nu stiu la ce..:(

...incearca sa afli si valorifica. In asta sta toata puterea ta ca om..

Si mi-am dat seama brusc ca eu sunt aia ciudata. 

Si superficiala. Cu gesturi controlate, machiaj si manichiura impecabila, vrand sa fac impresie buna intregii lumi.

Isi savura vinul si privea in gol. 

Atata liniste si caldura, atata relaxare..

Si eu ma simteam din ce in ce mai rau..Nu pentru ca exista riscul sa nu ma placa, ci pentru ca nu prea mai gaseam nici eu motive sa ma plac..

V-ati intrebat vreodata la ce sunteti cu adevarat buni? 

V-ati intrebat vreodata ce e pentru voi iubirea?

V-ati intrebat vreodata cat sunteti de superficiali?

Eu n-am facut-o pana in seara aia.

Va invit sa va ganditi la asta..sunt intrebari cheie, cu raspunsuri cheie..

P.S. Bucati de suflet inca exista..in functie de stare si de feeling, voi scrie si aici si acolo..

Bine v-am regasit, dragii mei!

:)